În primul rând, spuneți-ne unde se aplică de obicei matricea Halbach:

Securitatea datelor

Transport

Design motor

Rulmenti magnetici permanenti

Echipamente frigorifice magnetice

Echipament de rezonanță magnetică.

Matricea Halbach este numită după inventatorul săuKlaus Halbach , un fizician Berkley Labs în divizia de inginerie. Matricea a fost concepută inițial pentru a ajuta la focalizarea fasciculelor în acceleratoarele de particule.

În 1973, structurile de „flux unilateral” au fost descrise inițial de John C. Mallinson, în timp ce el făcea un experiment de asamblare a magnetului permanenți și a găsit această structură magnetică permanentă deosebită, el a numit-o „Curiozitate magnetică”.

În 1979, americanul Dr. Klaus Halbach a descoperit această structură specială a magnetului permanent în timpul experimentului de accelerare a electronilor și a îmbunătățit-o treptat, iar în cele din urmă a format așa-numitul magnet „Halbach”.

Principiul din spatele lucrării sale inovatoare este suprapunerea. Teorema de suprapunere afirmă că componentele forței într-un punct din spațiu contribuite de mai multe obiecte independente se vor adăuga algebric. Aplicarea teoremei la magneți permanenți este posibilă numai atunci când se folosesc materiale cu coercivitate aproape egală cu inducția reziduală. În timp ce magneții de ferită au această caracteristică, nu a fost practic să se utilizeze materialul în acest fel, deoarece magneții simpli Alnico au furnizat câmpuri mai intense la un cost mai mic.

Apariția magneților de „pământuri rare” cu inducție reziduală mare SmCo și NdFeB (sau magnet permanent de neodim) a făcut ca utilizarea suprapunerii să fie practică și accesibilă. Magneții permanenți cu pământuri rare permit dezvoltarea câmpurilor magnetice intense în volume mici fără cerințele energetice ale electromagneților. Dezavantajul electromagneților este spațiul ocupat de înfășurările electrice, și necesar pentru a disipa căldura generată de înfășurările bobinei.